luni, 31 ianuarie 2011

Povestea fluturelui

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura; un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.

Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa sa poata zbura.
Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATA!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.

Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.
Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.
Nu am putea zbura NICIODATA!
Am cerut putere…
Si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic.
Am cerut intelepciune…
Si viata mi-a dat probleme ca sa le rezolv.
Am cerut prosperitate…
Si viata mi-a dat un creier si muschi pentru a munci.
Am cerut sa pot sa zbor…
Si viata mi-a dat obstacole de a le depasi.
Am cerut iubire..
Si viata mi-a dat oameni pe care sa ii ajut in problemele lor.
Am cerut favoruri…
Si viata mi-a dat potential.
Nu am primit nimic din ce am cerut…
Dar am primit tot ce aveam nevoie.

Frumusetea inimii

  Intr-o zi,un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi.Nu dupa multa vreme,in jurl lui s-a strans o multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta,nu vedeai pe inima lui nici un semn,nici o fisura.Da,toti au cazut de acord ca era cea mai frmoasa inima pe care au vazut-o vreodata.Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.Cand deodata,de multime s-a apropiat un batran.Cu  glasul linistit,el a rostit ca pentru sine : « Si totusi,perfectiunea inimii lui nu se compara cu  frumusetea inimii mele…. »
        Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput  sa-si intoarca privirile spre inima batranelului.Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu imima lui.Era o inima puternica,ale carei batai ritmate se auzeau pana departe.Dar era plina de cicatrice,avea locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intrutotul,liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase,chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult,din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta-rani larg deschise inca sangerande. »Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa ? « isi sopteau uimiti oamenii.Tanarul,dupa ce examinase atent inima batranului,si-a ridicat privirea i-a spus razand »Cred ca glumesti,mosnege!Privesc la inima mea :este perfecta !Pe cand a ta  este toata  o rana,numai lacrimi si durere… ». «Da,a spus bland batranelul,inima ta arata perfect,dar nu mi-as schimba nicidata inima cu inima ta.Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragosrea,dragostea  mea ;rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine,care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui,ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea.Dar,pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru,raman margini colturoase,pe care eu le pretuiesc nespus de mult  deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartit-o cu cel de langa mine.Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb,nici macar o bucatica din inima lor.Acestea sunt ranile deschise din inima mea,gaurile negre-a-i iubi pe  cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc.Intelegi acum,dragul meu,care este adevarata frumusete a inimii ? »a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
            Tanarul a ramas tacut deoparte,cu obrazul scaldat in lacrimi.S-a apropiat apoi timid de batranel,a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande.Batrnul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui.A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrici si a pus-o in rana proaspata de pe inima tanarului.Se potrivea,dar nu perfect,pentru ca marginile erau cam colturoase.
            Tanarul si-a privit inima,care nu mai era perfecta,dar care acum era mai frumoasa ca niciodata,fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragostea din inima batranului.Cei doi s-au imbratisat,si-au zambit si au pornit inpreuna la drum.
            Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu inima intreaga in piept !O inima perfecta,dar lipsita de frumusete…
             Multumesc ca,intr-un fel sau altul,esti parte din viata mea si tii inima mea vie,dandu-i putere sa iubeasca chiar daca uneori doare… 

Iubeste baiatul care....

Iubeste  baiatul care iti spune ca esti ''frumoasa'' si nu ''sexy''.... Iubeste baiatul care te suna inapoi, atunci cand tu i-ai inchis telefonul in nas..... Care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind..... Care te saruta pe frunte...... Care vrea sa te arate lumii chiar daca nu esti aranjata..... Caruia ii este indiferent daca pe parcursul anilor te-ai ingrasat sau ai slabit...... Care in prezenta prietenilor te ia de mana..... Care iti spune mereu ce insemni pentru el si cat de norocos e sa te aiba..... Iubeste-l pe el, deoarece el te iubeste.....si probabil ca.....te va iubi mereu.....

Nu pot sa cred, de Pop Simona

Nu pot sa cred
Cat te-am iubit pe tine
Nu pot sa cred
Ca mi-am facut din tine un ideal
Nu pot sa cred
Ca te-am crezut un zeu

As vrea acum ,
Cand m-am trezit la realitate
As vrea sa-mi spui
Ca eu doar am visat
As vrea sa uit…….
As vrea sa uit acum de tine!

Credeam ca langa tine,
Imi vor creste aripi.
Credeam ca langa tine,
Voi putea zbura.
Credeam ca langa tine,
Voi putea spera.

Te astept, de Pop Simona

In vesnicia noptii
Stelele stralucesc
Luna-mi lumineaza calea
Pasi-mi spre tine pornesc

Dar sufletul tau,
E macinat de grijile acestei lumi.
Gandul tau e departe de mine
Intunericul te-a cuprins

Te astept…..
Dar inima ma doare
Privirea mea s-a-ntunecat
Sufletul meu e sfasiat

As vrea sa simti durerea
Sa-ti curga lacrimi pe obraji
Sa plang cu amar,
Intunericul sa-ti lumineze calea

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Versuri de Dragoste

"Fii iubitul meu: Ce inseamna asta?
Fiecare dintre noi trebuie singur sa treca prin viata,
Mult mai nefericiti decat am putea crede,
Tanjind dupa un adevar pe care nu l-am vazut niciodata.
Iubitii sunt dincolo de acest vis,
Sunt asemenea rasariutului de soare peste o lume impietrita.
Putem stii putin despre aceasta calatorie
Cu exceptia miracolelor ce pot interveni.
Nu exista alta cale de a da, decat prin iubire
Libertatea noastra de a ne darui altuia.
Intr-un asemenea sacrificiu continuu speram sa traim
Nemaifiind legati de vise pamantesti,
Chiar daca ne unim vietile impreuna."


"In fiecare zi zambetul tau devine Luceafarul meu.
Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca.
De la tine am invatat de departe mai mult decat simple numere sau cuvinte:
Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea.

Tu esti acela in a carui iubire dragostea mea de invatatura
Intr-o zi isi va trasa linia sa ancestrala.
Prin toate mijloacele tu ma ajuti sa cresc in frumusete,
Te rog sa fii iubitul meu.

Imi lipsesti teribil in aceste zile de dragoste,
Imi lipsesti, iar rana lasata ma injunghie si ma doare.
Vad dragoste in jurul meu si imi trebuie
Atat de multa putere doar pentru a ma misca.
In curand, in curand, dragostea mea, aceasta asteptare va lua sfarsit,
Iar tu si cu mine vom avea ceea ce ne dorim.
In zile ca acestea vom sta langa foc,
Iar toata durerea indurata va fi de mult timp uitata."



"O dragoste puternica nu are nevoie de semne,
Iar pentru a simti profund nu ai nevoie de lumini:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Dragostea iubeste zilele insorite,
Cand cuvintele aduc in suflete noaptea linistita.
O dragoste puternica nu are nevoie de semne,

Nici noi nu ne putem diviniza singuri sufletele
Fara muzica placerii:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Ai vrea sa te lasi sa fii al meu
Asa cum eu sunt a ta, plina de dorinta si de dor?
O dragoste puternica nu are nevoie de semne,

Nici gresit nu este sa trasezi o linie
Si sa ai cu disperare nevoie sa fii rasplatit:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Pentru ca dragostea creste asa cum vinul devine in timp mai bun
Aceasta dulcete face diminetile mai luminoase.
O dragoste puternica nu are nevoie de semne:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?"



"Zilele dragostei au nevoie de companie,
Dar in tot acest timp eu sunt singura.
Cuvinte dulci pline de afectiune imi umplu diminetile
Asemenea clopotelor ce bat in geamurile ferestrei mele.

Nu stiu de ce nu am pe nimeni langa mine.
Am iubit si am fost iubita in axcesti ani nelinistiti.
Misterul dragostei il port in mine
Este un intuneric nedezvaluit inca de catre luna si de stele.

Si inca simt mai multa dragoste in mine decat
Am simtit vreodata in cercul sarutului.
Dragostea nu are nevoie sa fie pasiune sau febra,
Nici nu are nevoie de maini pentru a putea dezmierda.

Dragostea nu necesita companie.
Nu are nevoie de un obiect sau de o casa.
Ea zboara deasupra extazului diminetii
Si aduce in camera mea Universul!"



"De acesta sarbatoare as vrea sa fii cu mine.
Ma simt mai singura decat in majoritatea zilelor,
Ma simt singura chiar si atunci cand reusim la telefon
Sa ne atingem cu cuvintele fata pe care nu ne-o puteam vedea.
Fiind departe de mine imi esti mult mai drag
Asa ca, oricare dintre noi ar fi putut sa ramana acasa.
Dragostea mea este prin locurile prin care tu ai ratacit
Fiind cu tine unde nu pot eu sa fiu.
Nu ne alegem obiectele pasiunii noastre,
Dar asteptam pasivi focul divin
Care ne distruge trecutul si ne lumineaza soarta,
Rasucindu-se printre aleile dorintei.
Asa ca sunt a ta si voi astepta multumita,
Lasand dragostea sa-mi modeleze viata si vointa.

Valentine pentru iubiti si pentru prietene.
Dragostea mea merge spre tine in ziua asta!
Iubirea este ceva diferit de dorinta:
Asa cum cerul este linistit si impacat,
Nici dragostea nu este interesata de lucruri marunte si de meschinarii.
Nu exista nevoi egoiste care sa fie cantarite
In loc, singura plenitudinea iubirii inspira,
Neavand nevoie nici de cauza nici de motiv.
In fiecare zi incantate gandurile mele stau alaturi de tine."




"Vrei sa fii iubitul meu?
Stiu ca sunt a ta.
Esti asemenea unei mari involburate
Iar eu sunt stancile pe care le mangai.

Esti ca un val nesfarsit
Iar eu sunt nisipul tau care te asteapta sa-l dezmierzi.
Si te voi astepta vesnic
Sa vii si sa-mi acoperi mana.

Voi astepta intotdeauna, caci
Esti o parte din mine.
Te tin in bratele mele in timp ce tu
Vii la nesfarsit spre mine.

Vrei sa fii iubitul meu?
Stiu ca sunt a ta.
Te iubesc, iar dragostea mea tanjeste
Sa fie tarmurile tale aurite."




"Cuvintele pot spune ceea ce inimile divinizeaza
Acest moment romantic al anului:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Voi fi a ta daca vei fi al meu
Pana cand luna aurita se va intalni cu mohoratul miez de noapte.
Pentru ca cuvintele pot spune ceea ce inimile divinizeaza.

Cand aerul va fi parfum iar apa vin,
Si Eros va sopti la urechile noastre:
Vrei sa fii iubitul meu?

Si cand vom indrazni sa ne marturisim sentimentele
In acele zile ingerii vor astepta sa ne inveseleasca:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?

Oh, iubire! Lasa dragostea in aceasta zi sa straluceasca
In bogatie de fantezie si de pasiuni absolute!
Caci cuvintele pot sa spuna ceea ce dragostea divinizeaza:
Asa ca vrei sa fii iubitul meu?"




"In aceste zile de dragoste imi iau un legamant
Sa te iubesc etern,
De-a lungul cailor lungi si intortocheate ale vietii.
Dar te voi iubi oricum.

Aceste cuvinte prevestesc dorinta mea de neclintit
De a iubi in ciuda durerii trecatoare,
Furie, placere, teama, liniste, rusine:
Dar si fara cuvinte te voi iubi.

Un juramant de dragoste este pecetea finala
Asupra unei ordonante pe deplin decretate
Nici nu-i transforma sensul,
Nici nu se adauga dragostei pe care o simtim;

Si e asemenea unui vaslasi, ce-si pune greutatea
Impotriva curentului puternic si iute
Ce-i poarta fragila barca de-a lungul sau
Spre locul in care isi va intalni ursita mult visata.

Deci, de ce un legamant de Sfantul Valentin?
Asemenea oricarui juramant, sa ma lege
De orice imi este destinat:
De cuvintele purtate de vantul mut."




"Acest sentiment de dragoste pe care il am pentru tine,
Un sentiment atat de puternic, atat de special, atat de nou.
Imi dai in fiecare zi darul fericirii,
Nu am stiut niciodata ca ar putea fi asa.
Mi-ai dat dragoastea ta indiferent de pretul platit,
Cu inima mea in grija ta, nu ma voi pierde niciodata.
Sau nu ma voi intreba niciodata ce inseamna da fapt dragostea,
Pentru ca acum stiu ca inseamna atat de multe lucruri:
Intelegere si depasire a tuturor momentelor bune sau rele,
Impartirea emotiilor, indiferent daca sunt triste sau fericite.
Sa fii aici unul pentru altul si la tristete si la bucurie,
Unul langa altul pentru tot restul zilelor.
Singura mea dorinta este sa fiu cu tine, dragostea mea,
Pentru fiecare zi ma rog cerului,
Ca sa-ti amintesti mereu de sentimentele mele pentru tine.
Un sentiment atat de puternic, atat de special, atat de nou."



"Ti-ai inchis vreodata ochii si ai visat
La felul in care ai vrea sa fi iubit?
Ti-ai imaginat vreodata ce de amintiri ai avea?
Eu fac asta tot timpul si si ma vad pe mine impreuna cu tine
Nu pot sa-mi imaginez nimic mai dulce decat sa stau langa tine.
Nu este nimic altceva ce as prefera sa fac decat sa ma pierd in tine.
De cate ori imi pun o dorinta, jur
Ma gandesc la tine
Si multumesc cerului
Pentru ca mi-a trimis dragostea ta."



"Noi stim ca unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o para
nu stim cât face.
Stim ca cinci fara patru fac unu,
dar un nor fara o corabie
nu stim cât face.
Stim, noi stim ca opt
impartit la opt fac unu,
dar un munte impartit la o capra
nu stim cât face.
Stim ca unu plus unu fac doi,
dar eu si cu tine,
nu stim, vai, nu stim cât facem.
Ah, dar o plapuma
inmultita cu un iepure
face o roscovana, desigur,
o varza impartita la un steag
fac un porc,
un cal fara un tramvai
face un inger,
o conopida plus un ou,
face un astragal...
Numai tu si cu mine
inmultiti si impartiti
adunati si scazuti
ramanem aceiasi...
Pieri din mintea mea !
Revino-mi în inima ! "


"E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-ma, fericire, în sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pâna când
lumea mea prelunga si în nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt."

"Ma culcasem lânga glasul tau.
Era tare bine acolo si sanii tai calzi îmi pastrau
tamplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Ma jucam cu palmile în zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blandete.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Ma culcasem lânga glasul tau si te iubeam."

"De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu mai mult murisem
Din visare ma aflasem
Vino tu cu tine toata
Ca sa-ntruchipam o roata
Vino tu fara de tine
Ca sa fiu cu mine, mine
O rasai, rasai, rasai
Pe infernul meu, un rai
O ramai, ramai, ramai
Palma bate-mi-o in cui
Pe crucea de carne
Cind lumea adoarme."

"Când ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez în brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut."

"N-ai sa vii si n-ai sa morti
N-ai sa sapte intre sorti
N-ai sa iarna, primavara
N-ai sa doamna, domnisoara.
Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost si astru
si incest ai fost, prea cast.
Uite-asa ramanem orbi
surzi si ciungi de un cuvant.
Soarbe-ma de poti sa sorbi
"S" e rece azi din sunt."

"Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Vartejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pamânt,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvant,
ca pe sub laba unui leu alergand.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput."

"Si vine toamna iar
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata sa gustam
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam
brandusile ardorii
sa infloreasca iar în noi
si-n toamna-aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne impresoara-n lume norii.
Ce ganduri are soarele cu noi -
nu stim, dar suntem doi."

"Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amandoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!"
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.
Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea - vesnicii"

"Iubesti - când ulciorul de-arama
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamna,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suava icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înramata ca-n rana
stravechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti sa culegi printre umbre
balaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteapta
ca-n lume doar inima este,
ca-n drumuri la capat te-asteapta
nu moartea, ci alta poveste.
Iubesti - când întreaga faptura,
cu schimbul, odihna, furtuna
îti este-n aceeasi masura
si lava patrunsa de luna."

"Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incat seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adanci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperand pamantul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea."

"Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau -
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui."


"Ce simplu mi-ai fi, daca nu te-as iubi
Altceva nu-i nimic
Si mereu ma complic
Si ce simplu mi-ar fi,
Daca nu te-as iubi.

Daca m-as lua dupa pretexte,
daca-as trage unde e usor,
nici nu trebuia s-aud de tine
si-mi era mai de folos sa mor.

M-am bagat de buna voie sluga,
dragostei morale ce ti-o port,
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil
sa privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simpla incapatanare,
pentru un ambitios pariu,
dar aleg o cale complicata,
tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza,
decorata circumstantial,
ma inchin la legile naturii
si salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viata prefacuta,
tatal ei de soarta la mezat,
te iubesc in felul unui traznet,
te prefer asa cum s-a-ntamplat.

Greu imi e si greu iti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care-ar fi cu mult mai greu."

"Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Si-ntr-o fina descordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora..."

"Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele esti.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pana-n poale
Plutesti ca visul de usor.
Din incretirea lungii rochii
Rasari ca marmura in loc ...
Si-atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.
O vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti.
Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu imbratisari de brate reci.
De-odata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tei fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.
Te duci; si-am inteles prea bine,
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vesnic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Ca te-am zarit e a mea vina,
Si vesinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzandu-mi dreapta in desert."